Panica e un sentiment de spaimă, care cuprinde un grup de oameni, care mai apoi se transmite celor din jur şi creste intr-un proces nedirijat. La oameni imediat creşte emotivitatea, scade responsabilitatea pentru acţiunile sale. Omul nu poate aprecia chibzuit, in mod rezonabil, conduita sa şi corect să interpreteze situația creată. In așa atmosferă e suficient ca unul singur să dorească să fugă din sectorul calamitătii, cum masa de oameni va incepe sa-l urmeze orbeşte. Manifestarea panicii e dictată de lipsa unei informaţii la timp si autentice. Acest neajuns imediat e completat de zvonuri, născociri, povestiri de ale “martorilor oculari”.

Experienţa lichidării consecințelor calamităţilor arată ca acestea-s nu numai rezultatul neinformării, dar și al pregătirii insuficiente a oamenilor pentru acțiuni în situații extremale. Între oameni totdeauna se va găsi o persoană mai slaba de caracter, care poate provoca panica în masă. Prilej pentru panică poate fi și un motiv neînsemnat, supraoboseala oamenilor, inactivitatea de lungă durată, viitorul necunoscut, așteptările încordate. Un rol nu mic îl are pasivitatea, nedorintă de a se manifesta de sine stătător. Aceasta îl face pe om incapabil de a lua o decizie corectă în situații critice, iar excitabilitatea sporită și imaginația stimulează acțiunile impulsive, neraționale. Cel mai des aceasta se întâmplă în caz de apariție neașteptată a pericolului. Panica și spaima poate apărea și din cauza lipsei de organizare si ordine, de conducere slabă, neîncrederii între oameni. Spaima individuală este mecanismul de declanşare a panicii colective. Colectivul prins de panică nu mai este colectiv, îşi pierde caracteristicile si devine “turmă”.

Condiţiile deosebite in care poate nimeri omul, de regula, produc încordari psihice si emoţionale. Ca urmare la unii acestea sunt însotite de mobilizarea resurselor interne vitale, la altii – scaderea sau chiar întreruperea puterii de muncă, înrăutăţirea sănătăţii, apariţia simptomelor de stres psihic. Urmările posibile depind de particularităţile individuale ale organismului, de condiţiile de lucru si de educaţie, de informarea despre evenimentele, care se desfăsoară si înţelegerea gradului de pericol. În toate situaţiile grele, rolul hotărâtor îl are călirea morală si starea psihică a omului. Ele determină pregătirea pentru acţiuni conştiente, sigure, si cumpătate în orice momente critice.

Calamităţile, avariile si catastrofele, consecinţele lor tragice produc la oameni stări de excitaţie emoţionala, cer o tărie înalta moral-psihologica, rezistentă si fermitate, gătinţa de a acorda ajutor sinistraţilor, de a păzi bunurile materiale de distrugere.

Tabloul îngrozitor al distrugerilor, pericolul nemijlocit al vieţii influenţează negativ asupra psihicii omului. In unele cazuri pot tulbura procesul normal de judecata, pot slabi sau total exclude autocontrolul, ceea ce poate duce la acţiuni nejustificate si nepronosticate. De regula, depaşirea fricii e favorizată înainte de toate de simţul responsabilitaţii personale, de conştientizarea importantei lucrului care se face. Pericolul şi riscul pentru sănatate, însemnatatea lucrului efectuat – acestea dau importanţă celor făcute in ochii proprii si in fata societatii intregi.

La oamenii nepregătiţi psihologic, necăliti moral apare simţul fricii si dorinţa de a fugi de la locul periculos, la alţii – soc psihic, însoţit de amorţirea muşchilor. In acest moment se deregleaza procesul normal de gândire, slăbeşte sau pierde complet controlul conştiinţei asupra emoţiilor si voinţei. Procesele nervoase (excitarea sau inhibiţia) se manifestă diferit. De exemplu – la unii se dilată pupilele – se zice că “frica are ochii mari”; se întrerupe respiratia, incep bătăile puternice de inima (“sare inima din piept”), spasme in vasele sangvine de la suprafaţă (“alb ca varul”), apare sudoare rece, slăbesc muşchii, tremură picioarele, se modifica timbrul vocii, uneori se pierde darul vorbirii. Sînt cunoscute și cazuri mortale subite din cauza dereglării activităţii sistemului cardiovascular. O astfel de stare poate dura destul de mult – de la cîteva minute sau ore pîna la cîteva zile. In timpul lichidării consecinţelor cutremurelor de pămint si ale avariilor pot fi observaţi oameni intr-o stare sufleteasca deprimata, care pot mult timp sa umble fară rost prin darîmaturi. Aparitia pe neaşteptate a pericolului, necunoaşterea caracterului si a posibilelor consecinţe ale calamitatilor si ale avariei, a regulilor de comportare in astfel de situaţii, lipsa experienţei si a deprinderilor în lupta cu calamitatea, pregătirea moral- psihologica slaba – toate aceste pricini influenţeaza purtarea oamenilor in situaţiile critice.

Mai întâi trebuie ținut cont de faptul ca omul care a trecut printr-o trauma psihica grea işi va reveni din starea de deprimare cu mult mai repede daca va fi antrenat intr-o activitate fizica şi nu de unul singur dar intr-o echipă.

In al doilea rînd ca să minimalizam influenta negativă asupra omului trebuie o pregătire permanentă pentru acţiuni în timpul situaţiilor extremale, formarea rezistenţei psihologice, educarea voinţei. Iată de ce conţinutul de bază al pregătirii psihologice e formarea si consolidarea calităţilor psihologice necesare.

In al treilea rînd, o importanță mare are pregătirea colectivelor de muncă de la intreprinderi, organizaţii pentru o rezistență înaltă, pentru o încărcătura mare psihologică, dezvoltarea tăriei de caracter, a stăpanirii de sine, tendinta spre o îndeplinire fără şovaire a sarcinilor, dezvoltarea ajutorului reciproc.