În primul rînd, se asigură securitatea salvatorului, victimei şi a persoanelor din jur. După, culcaţi victima pe spate pe un plan dur (nu pe pat), eliberaţi sau descheiaţi rapid nasturii la pantaloni, centura, cravata, gulerul cămaşei.

* Eliberarea căilor respiratorii se realizează prin hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei. Ţineti capul basculat, cu o mîna astupînd nasul şi cu cealaltă ţinînd barbia ridicată.

* Compresiile toracice se efectuează cu ambele mîni plasate în centrul toracelui. Podul palmei celeilalte mîni se plasează peste mîna care se află pe torace
şi se întrepătrund degetele mînilor evitîndu-se astfel compresia coastelor.

* Salvatorul este plasat vertical deasupra victimei şi cu coatele întinse. Frecvenţa compresiilor este de 100 /min. După fiecare compresie toracele trebuie să revină la normal fără a pierde contactul mînilor cu sternul. Compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp.

La efectuarea respiraţiei artificiale se așează etanș buzele pe gura victimei, se suflă constant pînă la expansionarea toracelui, iar a 2-a respiraţie se efectuează după revenirea toracelui la normal.

Faceţi 30 compresii cardiace în alternanţă cu 2 insuflări gură-în-gură. Între compresii, eliberaţi cu totul orice presiune asupra toraxului (în timpul în care faceţi insuflările).

Verificaţi absenţa semnelor de circulaţie aproximativ toate minutele. Dacă victima prezintă semne de circulaţie, opriţi masajul şi continuaţi insuflările gură-în-gură pînă la intervenţia salvării

Aceeaşi tehnică dar utilizînd doar o mîna, şi efectuînd doar 5 compresii toracice în alternanţa cu o insuflare de gură la gură cu o frecvenţă de 20 cicluri pe minut.